`Never let me go` e patru lucruri: 1.zguduitor si..depresiv, 2.subtil de gri..si depresiv..3 mica in detaliu si enorma pe de-a-ntregul...si totusi crunt de depresiv....4.ecranizarea cartii marelui Ishiguro, dar incep cu filmul... Este o distopie a Angliei de mijloc de secol XX in care oamenii traiesc din ce in ce mai mult pe seama clonelor lor care ajung sa le fie donatori.
Hailsham apare ca o scoala cu reguli stricte, robotice, cu o atmosfera intepatoare si practici dubioase. Copii nu au multe bucurii si li se spune ca in afara scolii e alta realitate malefica, interzisa lor, inaccesibila per se, fara drept de apel sau dubiu.
pana aici putin apasator...
Afli rapid ca imaginea gratioasa de copil care suna a bun si inocent, se scutura rapid, pentru ca ei sunt de fapt experimente, sunt imprumuturi, sunt clone fara drept la personalizare, predestinati la viata scurta de donatori. Si cum nu e indeajuns, Ruth Tommy si Kathy H , trei dintre copii se apropie unul de altul. Le urmaresti nelinistea si te transpun intr-o realitate colturoasa, sterila. Ei cresc si dezvolta legaturi intre ei, sentimente, apucaturi si prind contur urmand reteta unei normalitati umane, dar fiind dismissed din start, sunt creati pentru dezmembrare, sunt programati sa creada ca asta e scopul lor si buton de `switch` nu exista : `None of you will go to America. None of you will work in supermarkets. None of you will do anything, except live the live that has already been set out for you. You`ll become adults, but only briefly. Before you are old, before you are even middle aged, you will start to donate your vital organs. And sometime around your third or forth donation, your short life will be completed`.
Hailsham asigura un serios impuls artistic. Se numea `The Gallery`, unde pustii erau incurajati sa fie creativi si cat mai spirited. Cand Kathy H si Tommy realizeaza in final ca se iubesc si gasesc asta ca pe o posibila amanare a menirii lor, ca o gluma proasta, raspunsul iti tulbura emotionalul deci: `We didn`t have the gallery to look into your souls, we had it to see if you have souls at all`.
Fioru` ala rece pe spate il simti atunci cand realizezi cat de uman esti pe langa atata inuman. Simti cum intri intr-o realitate care pare palpabila si asta sperie. Asta face filmu`, dar o face atat de subtil incat te trezesti empatizand cu personajele si te sperie posibilitatea in care...
Firescul lor e grotescul tau si cu toate astea il simti langa... si devii cronic nefericit
and it never lets you go....
...and the obvious very briefly put by Andrew Garfield: `What is at the core of the story is a very human story, discussing what is it to have a soul, and how you prove what a soul is`
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu