Hot pick

Niciodata n-am inteles prea bine cum stau lucrurile cu `New Year`s Eve Resolutions`. Probabil toate s-au facut darnic, cu gratie si indrazneala sau....doar inutil. Cele mai multe se compun repede intr-un mod tipic slabiciunii umane, scormonind prin vicii si wishlists. De maine nu mai fumez, o sa fiu mai organizat, n-o sa mai dau vina pe alcool, o sa invat ceva nou si o sa uit ceva ce m-a pus pe fuga, more society service, less sweets, more sport, become better and on and on...

Buuun.... Some of them are succesful some..NOT! Dar te incanta momentul si te trimite catre o consolare providentiala, in genul celei pe care Scarlet O`Hara a inzestrat-o cu speranta de inceput in Gone with the Wind: `Tomorrow is another day`, dar mai timida, mai non long-term related.

E punct de tranzitie, the black full stop on the blank paper piece. Si cautand traditii, practici si curiozitati, dai peste times` oddity si te gandesti cum se va vorbi peste vreo 300 de ani despre party`urile clubbish de revelion sau depre shuffle`urile de liceu din chef in chef la cate vreunu` singur acasa.

Era hipnotic candva, oamenii aia erau uluitor de creativi. Se credea in inoirea spiritului, in continuitate revigoranta, se schimbau regi si sisteme, se credea in chat intergalactic intre morti si vii...
Inca se crede in punct. si de la capat doar ca acum imbratisam paharu` cu sampanie, cautam gltzy parties, aglomeram retelele de telefonie mobila si ingenunchem mese festive.

Si acum voi cadea si eu in pacat, pentru ca m-am colindat cu cateva promisiuni ....next year should bring:

-timp pentru toate filmele pe care nu le-am vazut si-mi arde spiritu` de cinefil s-o fac
-mic dejunuri cu Tori Amos si al ei `Playboy Mommy`, paine prajita si ceai rosu.
-directie de viata cu un grad mai stabila decat pana acum
-momente de rabdare pentru colectia de documentare Albert Kahn
-energie sa inteleg cat imi trebuie
-drag de dimineti
-cotrobait prin capitale europene with no plan and get surprised
-multe povesti de la oameni nepotriviti, insoliti si frumosi
-train hopping
-quality time on windy nights
-late pubs with late people and ideas
-less shallow fashion-driven shopping
-some pole dance lessons 
-nights with telepathic love signs
-and a....mild karma


.........good to go

                                           

Ishiguro`s genius

Nu mi-am propus cu staruinta sa scriu despre filme, ci despre `ce-mi pica-n mana` si mana mea cinefila zice asa. 

`Never let me go` e patru lucruri: 1.zguduitor si..depresiv, 2.subtil de gri..si depresiv..3 mica in detaliu si enorma pe de-a-ntregul...si totusi crunt de depresiv....4.ecranizarea cartii marelui Ishiguro, dar incep cu filmul... Este o distopie a Angliei de mijloc de secol XX in care oamenii traiesc din ce in ce mai mult pe seama clonelor lor care ajung sa le fie donatori.

Hailsham apare ca o scoala cu reguli stricte, robotice, cu o atmosfera intepatoare si practici dubioase. Copii nu au multe bucurii si li se spune ca in afara scolii e alta realitate malefica, interzisa lor, inaccesibila per se, fara drept de apel sau dubiu.
pana aici putin apasator...

Afli rapid ca imaginea gratioasa de copil care suna a bun si inocent, se scutura rapid, pentru ca ei sunt de fapt experimente, sunt imprumuturi, sunt clone fara drept la personalizare, predestinati la viata scurta de donatori. Si cum nu e indeajuns, Ruth Tommy si Kathy  H , trei dintre copii se apropie unul de altul. Le urmaresti nelinistea si te transpun intr-o realitate colturoasa, sterila. Ei cresc si dezvolta legaturi intre ei, sentimente, apucaturi si prind contur urmand reteta unei normalitati umane, dar fiind dismissed din start, sunt creati pentru dezmembrare, sunt programati sa creada ca asta e scopul lor si buton de `switch` nu exista : `None of you will go to America. None of you will work in supermarkets. None of you will do anything, except live the live that has already been set out for you. You`ll become adults, but only briefly. Before you are old, before you are even middle aged, you will start to donate your vital organs. And sometime around your third or forth donation, your short life will be completed`.

Hailsham asigura un serios impuls artistic. Se numea `The Gallery`, unde pustii erau incurajati sa fie creativi si cat mai spirited. Cand Kathy H si Tommy realizeaza in final ca se iubesc si gasesc asta ca pe o posibila amanare a menirii lor, ca o gluma proasta, raspunsul iti tulbura emotionalul deci: `We didn`t have the gallery to look into your souls, we had it to see if you have souls at all`.

Fioru` ala rece pe spate il simti atunci cand realizezi cat de uman esti pe langa atata inuman. Simti cum intri intr-o realitate care pare palpabila si asta sperie. Asta face filmu`, dar o face atat de subtil incat te trezesti empatizand cu personajele si te sperie posibilitatea in care...
 Firescul lor e grotescul tau si cu toate astea il simti langa...  si devii cronic nefericit

and it never lets you go....

                                   

...and the obvious very briefly put by Andrew Garfield: `What is at the core of the story is a very human story, discussing what is it to have a soul, and how you prove what a soul is`

howl

Cand nu inteleg ce e cu toti ei care vor sa priceapa cat mai mult, me included...I overdose myself (cuz I so love doing that consciously) cu ce pot mai bine si cat mai convingator. Oamenii astia duc ce aud eu aici la un nivel de-ti vine s-o iei la fuga urland de bucurie, cu un trandafir in gura. Mi se pare dumnezeiasca pentru ca imi place atat de mult incat nu vreau s-o inteleg sau sa scot untu` din ea, e axiomatica.

N-am mai bagat de seama cum ma loveste uneori contemplarea de la trilogia despre anti-tot a lui Kieslowski; anti-tragedie/comedie/idila. De strans din pumn si cantat in gand, de iubit si de mancat nemestecat.

Sa nu ma abat. De cand incepe sa se auda viorile, ma gandesc cum ar fi fost sa fiu un cautator de comori, cu un patch pe ochiu drept, iubit de fiecare amanta, prieten cu noaptea, indragit de rom. Bref, am un atasament hipnotic fata de bucatica asta de bine.

Ce faci atunci cand marile sperante devin micile banalitati si te lupti cu tine sa-ti gasesti joie de vivre-ul care uneori te lovea prosteste. Brusc, cafeaua nu-ti mai place, tigarile de foi sunt o alegere pretentioasa si inutila, masina pe care ti-o doreai in liceu si pe care acum o ai nu-ti gateste vreo cina romantica cu perne turcesti, lumanari cu iz de cuisoare, muzica de-ti tremura sufletu` si soapte rupte din replicile lui Humphrey Bogart.

Am citit anevoios dar prezenta full-time in fiecare pagina, Marea Marea a finei observatoare de carente si slabiciuni umane. O carte care m-a facut sa ma uit in gol pret de cat ai zice `i-want-to-thank-the-blessed-precious-moment-I-chose-to-read-it`!

Fost regizor de teatru, cu succes, spiritual, vechi in tainele amorului, doldora de trai bun si faima. Caut rost in viata..
Omu` poarta intreaga carte pe culmi de disperare cu o naivitate nepermisa de adult disperat. Porneste intr-o armonie fortata cu el insusi, fugind de lumea in care se simtea perfect uzat si ajunge intr-o singuratate pe care initial o vrea, pe care chiar a cautat-o si o pretuieste pana cand trecutul il ajunge din urma, il prinde de guler si-l intinde marsav in fata spectacolului propriei vieti. Ajunge sa-si construiasca scopuri din frustrari si sa se indeparteze cat mai mult de ceea ce voia retragandu-se la malul marii, adica de propriile asumari.

Citind cartea m-am simtit la carma unui vas in deriva, dar peisajul e frumos. Catre final, am prins in pagini un britanic care si-a pierdut doza de orientare o data cu iubirea obsesiva din adolescenta iesita fiind demult din cadru, pe care incearca in zadar sa o proiecteze in firul vietii printr-o serie de idile prost intelese si seci...dar esueaza... ca un capitan care moare brav in cabina lui in timp ce nava sa se duce catre nimicul urlator din fundul oceanului.

Scoici, senzatii. maini, tu, curve, cer, muzica buna si rea, carti, latina, tigani, un el si o ea, ciocolata, Coco Chanel... vieti si sensuri. Cred ca nu-i loc de defintii, nu se cade sa facem promisiuni, nu-i nimic scris cu magie intr-un oracol din Olimp. Eu simt diferit in fiecare zi si cred ca uneori vad o mie si un pic de sensuri si alteori imi vine sa ma culc la loc.
Cred ca pana o sa-mi usuc gandurile cu
Thou shalt have a tune pentru fiecare rasarit. I go with this one today.

Mi-am zis `what the hell` si mi-am suit degetele pe tastatura. Nu m-am gandit prea bine ce si cum, n-am un meniu al gandurilor, ma simt un free-lancer cat se poate de legitim la mine pe blog, autoangajat, haotic si overdosed cu chef de insirat cate-n luna si-n stele. 


I`m taking baby steps si storc de minunatii filme, carti, muzici si idei, dezleg mofturi si inteleg frumuseti. Ce-i drept si putin disturbing e puzderia de bloguri cu care se bombardeaza de un deceniu rotund intr-una si zic asta pentru ca saturatia profaneaza dar in acelasi timp iti inteapa simtul concurentei.  I want my 15 minute words daily fame! ...si mi-am dat apa la moara. Vinovat si placut.
O sa folosesc creioanele mele de colorat, si am sa depasesc conturu` din joaca, am sa intorc paginile de cate ori vreau eu si am sa le dau cele mai ale mele nume. 


O sa-i zic manifest urlator. O transpunere in scris a normalului si putin a insolitului meu. Un quelque chose firesc si sanatos asa cum ar trebui sa avem toti... Firescu` bucura intotdeauna. ...un perete pe care sa pictam, un colt in care sa aruncam vechituri, un geamantan mare cu nimicuri, 2 melodii preferate, una trista si alta nu, o carte din `biblioteca pentru toti` mica, patrata si de demult, ciocolata noaptea tarziu, un pahar cu vin rosu langa cartea cu scris mare, usoara, de tren de la vecina, o privire a unui francez din filmele lui Klapisch stand la masa de langa in bistroul din centru` vechi, un film despre care nu poti scoate un sunet juma` de ora dupa ce s-a terminat fiindca ti-a scuturat creierii si convingerile sufletesti, o dupa-amiaza ploioasa cu ceai de scortisoara, o revista glossy si o groaza de asteptari. All this is making us humbly human ever after.

`And by the way, everything in life is writable about if you have the outgoing guts to do it, and the imagination to improvise.  The worst enemy to creativity is self-doubt.  Sylvia Plath
-gotta cherish this woman mind.  Gem...