Indiscretii..intemperii

Cand terminam cate o carte care ma tinea nemiscata si nemancata, imi tintuiam ochii in coperta sau fixam cateva cuvinte pe diagonala pana ce se dublau in privirea mea de atata concentrare si ma gandeam de cata supradoza de genialitate a fost nevoie acolo, pe cine a defavorizat natura, in folosu` mintii dintre copertile groase, maro, cu scris auriu.... 

Orice nebun isi face ordine in haosul lui, deci  inca nu m-am decis de-a ce ma joc, dar imi place ce jucarie mi-am ales ... As alege sa defavorizez si eu vreun instalator...El sa-i repare tevile vecinei de la 4 si sa-mi citeasca numele in revista de sub nasul ei.


..In Hoti de Frumuste, Pascal Bruckner se joaca de-a adoratia patologica pentru frumos, unul din presonajele ce-i dau viata e Benjamin, care nu te poate convinge pana la mijlocul cartii daca sa-ti provoace mila sau daca sa te dezguste; 
Mi-a placut, in schimb, ce putina incredere a dat Bruckner originalitatii mintii si cum a invadat o minte de scriitor fraudulos care-si insela cu gratie cititorul. 

`Din moment ce totul este scris, la ce bun s-o iei de la capat, sa cauti idei noi? E de ajuns sa recopiezi, sa amesteci, intr-un cuvant sa te servesti. Procedam in felul urmator: pe o idee sparlita si ea de la vreun scriitor anonim, imi faceam cumparaturile de la marii si micii maiestrii ai trecutului, ca sa-mi construiesc propria opera. Nu furam, ciupeam:efectuata la nivel microscopic, frauda nu putea fi detectata, era o gainarie fara importanta(...)Talhar de drumul mare al literaturii imi incrustam proza cu mii de expresii venite de aiurea, pe care apoi le slefuiam si le armonizam printr-o munca sustinuta(...)Talharia mea era un act de iubire. Ei se continuau prin mine asa cum mortul supravietuieste in carna canibalului care-l devoreaza(...)iar oricare dintre randurile pe care le scriam era irigat de sangele unui scriitor jefuit(...)`

Benjamin e frustratul extrem, omul meschin captivat de colturi, maruntis, cozi, ferestre cazande, miros de pardoseala. E taratoare, s-ar numi gri putrezit daca ar putea sa-si spuna cumva. Dar pe langa portretul evident al eternului frustrat patologic, replasand totul in termeni nebolnaviciosi, am vazut cate ceva printre randuri. Am vazut niste cat-din-ce-zicem-si-cream-e-al-nostru-si-cat-din-tot-e-idee-furisata-de-la-altii, cat-pastram-din-ce-vine-la-noi, cat-reproducem-si-ne-asumam, cat-ajunge-si-se-transmite-nemestecat. 

Safeboat : `If you`re not prepare to be wrong, you`ll never come up with something original`, al lui Sir Ken Robinson....Then I definitely consider having been wrong above...:)

Insomniprezența.....

`femeia care vrea sa se faca frumoasa, sa se spele cu apa din care a baut curcubeul`






Percep copilareste trei tipuri de oameni si-mi asum si mai copilareste ca gasesc din toate tipurile pe langa mine. Le zic bezea- sunt oameni moi, darnici, sub asediul sensibilitatii proprii, guvernati de senin, incercand sa configureze tectonica bucuriei si a spectacolului cu unicorni si zane de pe taramul celalat, usor naivi, usor boemi, usor primavartici. Oameni pansament- oameni dragi care iti reinstaleaza sistemu` de fiecare data cand e spamat, oameni pe care i-ai lua in brate asa tare si le-ai spune cat te bucuri ca o sa te sune atunci cand uiti de ei, oameni care te trag de maneca sa-ti spuna ca out there e un terorism bland sau ca `el nu merita, nu poate sa te iubeasca cum vrei tu`...si oameni cianuri- efervescenti si uneori toxici, carora le preferam uneori hartuiala, exasperarea, nelinistea, jocul cinic, pentru ca alimenteaza laborios, cu gratie si carisma ca o bomba restul si atunci..


obosesc.
...obosesc sa dau sfaturi, obosesc sa caut potriviri, obosesc sa primesc intelesuri si ajung sa fandez cu ganduri de genu` vreau-sa-stau-pe-un-munte-si-sa-mi-cultiv-fanatic-insomnia.
...obosesc de la muzici dumnezeiesti de frumoase pentru ca ma duce in zona de acteur manque, obosesc de la povesti de dragoste prea frumos spuse si prea putin traite, obosesc sa-mi imaginez cum o sa fie ziua de marti si tastez in gol...
..obosesc sa-mi imaginez cum ar fi sa fi fost o hippie pe versurile lui Ginsberg...o flapper indiscreta cu aspiratii libertine...ori o Gala Dali de secol trecut, promiscua si exuberanta.
....obosesc la scenele hollywoodiene `cand am vazut prima oara si am stiut ca ea ea`.....
....obosesc de la prea mult vin si to imi vine sa mai cer, obosesc cand ma gandesc cate nu stiu.
...obosesc de la discutii cosmetizate pe moment dar le caut, fiindca ma iluzioneaza util.
....obosesc cand lenevesc prin amintiri, dar fara ele as supravietui `la foc mic`.

Prea multa constientizare nocturna. astazi am sa tac.

                                           
                                   

strange to meet you

 Ia o bagheta in graba, uita-te in oglinda retrovizoare a masinii parcate stramb de langa tine si aseaza-te pe banca cu revista mototolita pe care ai rasfoit-o deja de 3 ori pe ziua de azi. Nu-ti propui sa te opresti acolo, dar daca isi aprinde tigara in fata ta fix francezul ala boem congential din filmele lui Klapisch, cu iz de dementa romantica, fara lege, duhnind a tutun fin...te fastacesti si vrei o poveste cat sa nu-ti ia mai mult de 2 minute si 5 fraze raspicate sa o spui.

Imi aduc aminte inceputul lui Closer, un film pe picior de kitch, dar drag mie, probabil pentru ca te pierde prin fetisuri de varsta a doua, clisee comestibile si actori cunoscuti. Jude Law si Portman, perfect straini, intorc privirea unul dupa altul. Cadrul arata in slow motion capete grabite si trenciuri teleghidate de pe some-overcrowded-londonesque-street, apoi prin planul gratios si cuceritor cu el si ea, care-si iau brusc un moment vizual intim...pe ea o loveste indulgent o masina si se trezeste intr-o idila fabricata-n graba, cusuta cu ata fuchsia... comestibil daca o asortezi cu o stare de miere zaharisita.

Frantuzu meu nu stie ca eu ma grabesc si ca Fleur Avenue nu-mi suna nici pe departe la fel de cunoscut ca Piata Romana. Nu se uita deloc. Si chiar credeam ca un umar gol, niste pantaloni cu buline si un coc voit neglijent o sa strige `Uite-ma!`.

Eram evidenta. Nu zic nimic. Nu zice nimic. Fumeaza. Eu nu. El parca savureaza aerul imbacsit. Mie mi-e inca foame si ma intreb ce zeu indian zelos m-a arestat acolo. Plec. Se ridica si nu-mi dau seama. 50 de metri. Ma uit in spate. `Cizmele tale seama izbitor de mult cu cele ale soldatilor nazisti din cel de-al doilea razboi mondial`. Un studiu mic britanic despre ce spun barbatii cand vor sa agate...garantat in nici unul n-apare intro-ul asta.
Incerc sa reproduc in mod sistematic, episodul iesirii mele din timp.

N-am reusit totusi sa transform toate astea intr-un plan intuitiv si am spus spontan-intr-o franceza timida-ca sunt mirata si placut surprinsa de interventia lui.  Am luat autobuzul..Mi-a spus multe despre nazisti, despre uniforma lor, despre culoarea roscat, despre viermi de matase, despre prostituatele de langa strada prietenului lui ... ce sunt 4 ore de conversatie buna si vin de la mama lui. Am pierdut firul si ziua si intalnirea de pe Fleur Avenue...

Am luat iar autobuzul. Uneori ti se pare ca ai fi putut intreba atatea, afla si mai multe. Nu stiu daca parul lui era moale sau daca ochii lui erau la fel de verzi la mai putin de zece centimetrii. N-am avut ruj sa-i scriu numarul de telefon, am sperat ca are el memorie. Am coborat gresit la prima.

Nici 5 fraze, nici 2 minute

Prêt-à-protester

Nu stiu nici acum in ce calitate m-am dus la protest. Nu stiu cat din mine era protestatar autentic si cat din mine se voia viitor jurnalist . Am mers inert catre universitate, cu teama ca nu-i bine ca ma duc singura. Cand am ajuns acolo, n-am scandat, am observat, am empatizat, m-am bucurat de unii oameni sinceri, unii usor frustrati de 22 de ani de apatie civica, iar cate unii manati de miscare, poate fara scop bine definit, dar totusi integrat in rest.
 

In ultimul timp, s-a banalizat usor evenimentul, multi il califica drept un haos prostesc in curajul brusc al romanilor, ca o turma de oi dezorganizata. Erau langa mine atatea pancarte si atatia oameni cu frigu` n oase, dar pot sa jur ca uitasera de el. Discutau, masurau posibilitati, strigau sau isi puneau mesajele scrise in frunte. Pe mine m-a prins briza unui sentiment de apartenenta,, probabil tine de psihologia maselor, dar te simti al lor. Si da, asta e unul din motivele pentru care admir ce se intampla. Ce n-am sa fac si nici nu m-ar interesa e sa dau abordari politice. Nu, pentru ca nu stiu indeajuns si nu, pentru ca, probabil ca si multi altii, unul din lucrurile cel mai de pret din toata tevatura protestatara e ca dezmorteala generala s-a transformat in spirit de razvratire. Am sa incerc o descriere.

Prima oara m-am postat langa cordonul de jandarmi si am inceput sa ma uit atent. Unii le-au incurajat actiunile de aparare a ordinii protestului, unii ii considera brute. E putin din amandoua. Ce pot zice e ca par munti de oameni blindati pe cat posibili si programati sa-ti rupa coastele si sa crezi ca te ia dracu` in secunda doi.

M-apropii mai mult de unul din ei si-l intreb daca pot traversa pe acolo. Era mijlocul intersectiei. Era mai mult de cat clar ca intrebarea mea isi avea raspunul in ea insasi, ceea ce imi spune si el `Nu, domnisoara! Ia-o prin pasaj`. Dupa ce continui sa-l fixez psihopatic cu privirea ma intreaba daca am patit ceva cu acelasi pretins politicos `dosmnisoara`. Ii spun ca sunt observator pasnic, poate sa ma considere jurnalist daca vrea cu aparatu` uitat acasa, ca nu strig dar ca sunt bucuroasa pentru ce se intampla. Il intreb si pe el ce crede, iar omu` imi zambeste putin si franat. Moment in care, cel de langa el se intoarce catre el si fac un schimb de priviri din care eu n-am prins mare lucru.

`Am auziti ca sunteti al dracului de violenti cu oamenii`. O intrebare cu iz ironic, pe care nu stiu daca l-a prins       omu`. Imi spune `Ce sa faci, cand dau cu piatra in tine`. Fapt. Mi-am zis, asa o fi. Ce sa-i faci. Apoi dupa o perioada lunga de tacere, in care continuam cu aceeasi insistenta sa ma holbez, il intreb strigand, cat sa auda si aia de pe langa el: `Nu-i asa ca daca n-ai avea uniforma aia ai fi de cealalta parte a baricadei?`. In clipa aia, jandarmul de langa se apropie de el, ii spune ceva la ureche. N-am mai scos nimic de la el din momentul acela.
Bun.
Ma deplasez si mai mult in multime si vad o reporterita antena 1 care se pregatea sa emita. Tremura de frig si dupa ce a transmis in direct, am intrebat-o daca poate sa stea de vorba cu mine doua minute, imi raspunde `sigur ca da, numai lasa-ma sa-mi duc microfonul`. Nu stiu sigur unde-l ducea, cert e ca s-a intors si am auzit povestioara unui reporter infocat si bucuros de evenimentele ce se petreceau. Nu mai simtea frigul si mi-a descris meseria ei ca una minunata `in care nu te plictisesti nici daca vrei`.
Sure thing.
`Da` ingheti iernile, si viata personala ti-o aresteaza in mare parte transmisiunile imprevizibile in direct`. Apoi imi spune ca n-ar da pe nimic meseria ei si ca intalneste in fiecare zi atatia oameni si atatea povesti cat n-ar fi intalnit in cinci vieti de redactie. Ii multumesc, ii urez succes si ma strecor mai departe.

Ma opresc langa un grup de oameni la varsta a doua care vorbesc despre noua lor activitate, iar unul din ei spune zambind `Ce sa fac, dupa serviciu, vin aici, e part-time job. Doar doar fie`mea prinde vremuri mai bune`.
Mai spre margine dau peste un barbat care discuta discret cu un altul si aud ceva vag despre revolutia din `89. Il intreb riscant: `Ati participat la revolutie?`. Si-mi spune `Da, si stateam in acelasi loc in care stau acum. Atunci speram si sper si acum. Doamne ajuta!`

E haos totusi si un om beat se clatina dezorientat, doua pustoaice se distreaza scandand ceva de presedinte si oamenii din media vaneaza profesionist, dar revoltele nu vor fi niciodata un mediu la patru ace si eticheta pretentioasa, dupa cum Theo, francezu` revolutionar din The Dreamers, in mijlocul revoltelor studentesti din `68,  ii spune prietenului sau american si pacifist :`Dragul meu, o revolutie nu e un dineu, nu se naste ca o carte, un desen sau vreo tapiserie. Nu se desfasoara cu asemenea eleganta, armonie si delicatete. Sau cu asemenea dulceata sau amabilitate, curtoazie, generozitate sau rezerve. O revolutie e o razvratire, un act violent, prin care o clasa o distruge pe cealalta.`

One from the heart

Daca ar fi sa delirez romantic....

`What about a rendez-vous, mister, tonight...I`ll get my hair done the way you like it. I`ll even wear a purple orchid in my hair and that scarlet lipstick to lavish over my pale skin...I`ll even let you watch me in the yellow bedroom light. We`ll wonder on those dusky streets of Barcelona. You`ll show me your jazzy pubs stuffed full with ladies of pleasure..You`ll introduce me your favorite, Lena. Then e`ll walk out and follow that narrow street over the bridge, e`ll drink some rum like those hidden Cuban lovers. An orange cat run out from an open door. You hear a tango and ask me to dance for you in the shadow of the tall walnut tree and you`ll love my champagne laugh.

..then you`ll watch me disappear in the harbor as I always do...and go back to your thoughts. Don`t write..I won`t answer and wear your rue with a difference.`

sent....

Si mi-ar mai trebui rom, un pic cinism, un barbat slav, nebarbierit si infidel.

                                                                                                    

si putin tragism, sa strige a viata